Domniia lui Ștefan vodă, ce-i zic cel Bun,

ficiorul lui Bogdan vodă și de multe războaie minunate ce au făcut.

Cîndu s-au domnitu,fost-au cursul anilor 6965 (1457)aprilie 12, joi

 

Acest domn, Ștefan vodă, după doi ani a domnii lui Pătru vodă Aron, rădicatu-s-au de la Țara Muntenească cu multă mulțime de oaste muntenească și din țară adunați și au întrat în țară.Și silind spre scaunul Sucevii,i-au ieșitu inainte Pătru vodă Aron pe Siretiu,la Doljăști, la tină, și s-au lovitu în zioa de joi mari, aprilie 12, și înfrînse Ștefan vodă pe Aron. Ci Aron vodă nu să lăsă cu atîta, ci de iznoavă s-au bulucitu și doilea rîndu să lovi la Orbic și iară birui Ștefan vodă.Și-l prinse pe Pătru vodă Aron și-i tăie capu, de-și răsplăti moartea tătîne-său, lui Bogdan vodă.

 

Cînd s-au strînsu țara la Direptate

Deciia Ștefan vodă strîns-au boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au întrebatu pre toți:ieste-le cu voie tuturor să le fie domnul? Ei cu toții au strigat într-un glas: ,,În mulți ani de la Dumnezeu să domnești”. Și decii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitu Theoctiustu. Și de acolea luo Ștefan vodă steagu țărîi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii. Decii Ștefan vodă gătindu-să de mai mari lucruri să facă, nu cerca să așaze țara, ci de războiu să gătiia,că au împărțitu oștii sale steaguri și au pus hotnogi și căpitani, cările toate cu noroc i-au venit.

 

Cînd au prădatu Ștefan vodă Țara Săcuiască

Scrie letopisețul cel moldovenescu că fiindu Ștefan vodă om războinic și de-a pururea trăgînd-l inima spre vărsare de singe,nu peste vreme multă, ce în cincilea an, să sculă den domniia sa, în anii 6969 (1461), rădicîndu-să cu toată puterea sa și s-au dus la Ardeal, de au prădatu Țara Săcuiască. Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întors napoi, fără de nici o zminteală . Ci de această poveste cronicariul cel leșesc nimica nu scrie și încă și alte semne multe sîntu și nu însemnează nimica de însile. Iară letopisețul nostrum, măcară că scrie cam pre scurt, însă le înseamneză toate. În al șaselea an a domnii lui Ștefan vodă, în anii 6970 (1462), iulie 22, loviră pe Ștefan vodă cu o pușcă în gleznă la cetatea Chiliei. Iară în al șaptelea an a domnii sale, în anii 6971 (1463), iulie 5, luatu-ș-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simeon împăratul. Iară cronicarul cel leșescu scrie că au fostu Evdochiia fata lui Simeon împăratul, iară nu soră.

 

Cîndu au luat Ștefan vodă Chiliia și Cetatea Albă de la păgîni

Vă leato 6973 (1465) meseța ghenarie 23, adunîndu Ștefan vodă multă oaste de țară, vrîndu să răscumpere cetățile carile le luase păgînii de la alți domni, pogorît-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miazănoapte, au înconjurat cetatea. Însă joi nu s-au apucat de harțu, iară vinery dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată zioa s-au hărțuit pînă seară. Iară sîmbătă să închinară cei din cetate ți întră Ștefan vodă în cetatea Chiliei. Și acolo petrecîndu trei zile veselindu-să, lăudîndu pre Dumnezeu, îmblînzia oamenii în cetate. Decia și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcîndu, dobîndi și Cetatea Albă. Și așa amîndoao cetățile cu multă moate și perire de ai săi le dobîndi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaiia pre Buhtea pîrcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunu său la Suceava. Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 (7466) iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre Slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei.

 

Războiul ce au făcut Ștefan vodă cu Mateiaș crai ungurescu la Bae

Mateiașu, craiul ungurescu, bizuindusă puterii sale și meșterșugului său cu carile pre mulți din vecinii săi i-au surpat și i-au supus, carile de multe ori războaie făcea cu turcii și cu noroc izbîndia, neavîndu nici o pricină direaptă asupra lui Ștefan vodă, ci numai ca sa-l supuie, să fie suptu ascultarea lui, ca să-i fie cuvîntul deplin, de care lucru de multe ori să lăuda Mateiași crai, că cîte izbînde face Ștefan vodă, cu puterea lui le face și desuptu ascultarea lui faceizbînda și vrîndu de ce să făliia să arate ieste adevăratu, au trimis sol ca sa i să închine Ștefan vodă, ce Ștefan vodă n-au priimitu. Mai apoi văzîndu Mateiașu craiul volniciia lui Ștefan vodă că nu o poate supune, strîngîndu multă oaste a sa și luundu ajutoriu și de la alții, au purces în anii 6975 (1467) și au tras spre Moldova. Și zicea că cu cale merge, ca să ducă la scaun la Moldova pe Pătru vodă. Și trecîndu muntele, au trecut la Totruș, noiembrie 19. De acolo luund drumul, au sosit la Roman, noiembrie 29 și acolo s-au odihnitu pănă a șaptea zi, prădînd și jecuind. Iar a opta zi, dichemvrie 7, au arsu tîrgu Romanul și decii au luat drumul spre Suceava, prădîndu și arzînd și siliia la scaunul Sucevii. Mai apoi, socotind ca să nu ramie vreun unghiu nepipăit de dînsu, au lăsat drumul Sucevii, unde-l aștepta Ștefan vodă, și la Baie ș-au întorsu calea și au sosit la Baie, luni, dichemvrie 14 zile și acolea, cum nu vrea avea nici o grijă de nici o parte, lăsîndu-ș oastea fără de nici o grijă, nici pază, ci la băuturi si la prăzi. Unde avîndu Ștefan vodă știre și prinzîndu limbă, marți noaptea, dichemvrie 15, au aprinsu tîrgul asupra lor, cîndu eu era fără de nici o grijă. Și fiindu și beți și negătiți de război, i-au lovitu Ștefan vodă cu oaste tocmită în revărsatul zorilor, de multă moarte și perire au făcut întrînșii. Că ei nefiind tocmiți de război, nimica de arme nu s-au apucatu, ci fugă, nici urma să ia carii scăpa, că fiind noaptea, de nu știia țncătro vor merge, în toate părțile rătăciia, de-i vîna țăranii în zăvoaie, prin munți, unde vreo 12.000 periți s-au aflatu. Mai apoi și însuși craiul, rănitu de săgeată foarte rău, de-abiia au hălăduitu spre poteci, de au ieșitu la Ardeal.

Așa norocește Dumnezeu pre cei mîndri și falnici, ca să să arate lucrurile omenești cîtu sînt de fragede și neadevărate, că Dumnezeu nu în mulți, ce în puțini arată puterea sa, ca niminea să nu nădăjduiască în puterea sa, ce întru Dumnezeu să-I fie nădejdea, nici fără cale războiu să facă, cărora li-I Dumnezeu împotrivă.

Pre aceia vreme avînd Ștefan vodă priiteșug cu leșii, au trimis din dobînda sa și craiului leșescu, pen solii săi.

Iară Mateiașu crai, dacă au scăpatu, de iznoavă găsită oaste, ca să vie asupra lui Ștefan vodă, ce viindu-i alte greutăți dispre Țara Ceșască, s-au întors la ceși cu oastea sa.

Într-aceia și craiul leșescu oblicindu că va să margă Mateiașu craiul asupra lui Ștefan vodă, au trimis soli, zicîndu că-i va da ajutoriu, de-I va tribui, împotriva lui Mateiașu, și i-ar fi datu, de nu s-ar fi parasite Mateiașu crai de acel gîndu. Pre aceia vreme, noembrie în 25, s-au pristăvitu Evdochia, doamna lui Ștefan vodă.

 

Cîndu s-au împăcatu Ștefan cu Matiiaș crai ungurescu

Decii, după puțină vreme, au încetatu vrajba între craiul ungurescu ți între Ștefan Vodă, cî vîzîndu ei că vrăjmașul lor și a toată creștinătatea , turcul, le stă în spate și volniciei tuturor întinde mrejile sale, ca să-i coprinză și arătînd-să priietinu cu multe cuvinte de înșălăciune și cătră unul și cătră altul, ca să-i poată zădărî cap de price și să înceapă zarva, gîndindu-să că într-acele amestecături i să vor închina lui pentru să le dea ajutoriu și mai apoi îi va pleca și suptu jugul său, văzîndu aceasta înșelăciune Mateiașu craiul și cu Ștefan vodă s-au împăcatu și s-au așezatu. Și încă după pace așezată și cu legătură tare ce făcusă amîndoi, au dăruitu Mateiașu craiul pre Ștefan vodă cu doao cetăți mari la Ardeal, anume Balta și Ciceul.

 

De niște tătari ce au întrat în țară să prade

Vă leato 6978 (1470) rădicatu-s-au multă mulțime de oaste tătărească și au intratu în țară, să prade, cărora prinzîndu-le de veste Ștefan vodă, le-au ieșitu înainte. Și la o dumbravă ce să chiamă Lipinți, aproape de Nistru, i-au lovit Ștefan vodă cu oastea sa, avgust 20, și dîndu războiu vitejăște, i-au răsipit și multă moarte și pierire au făcut într-înșii și mulți au prinsu în robie și le luo tot pleanul. Dar care lucru cunoscînd Ștefan vodă că ajutoriul nu de aiurea i-au fost, ci numia de la Dumnezeu și de la prea-curata Maica sa, cu mare laudă și izbîndă s-au întorsu la scaunul său, la Suceava.

 

Cînd au sfințit Ștefan vodă mănăstirea Putna

Deaca să întoarse Ștefan vodă de la acel război cu noroc ce izbîndi pre acei tătari, spre lauda aceia, mulțămind lui Dumnezeu, au sfințit mănăstirea Putna, carea era zidită de dînsul, septevrie 3 zile, întru lauda a Preacuratei Ficioarii Mariei, Maicii Domnului nostru Isus Hristos. La care sfințenie multă adunare de călugări au fostu. Theoctistu mitropolitul și Tarasie episcopul dimpreună cu Iosif arhimandritul și igumenul Putnii, zicu că au fostu la liturghie arhiepiscopi și episcopi și preoți și diaconi 64 la jirtăvnic.

 

Cîndu a întrat zavistiia între Ștefan vodă și între Radu vodă și de arderea Brăilii

Vă leato 6978 (1470), într-aceia vreme întră zavistiia între Ștefan vodă și între Radu vodă, domnul muntenesc, pre obiceiul firei omenești de ce are, de aceia poftește mai mult, de nu-i ajunse lui Ștefan vodă ale sale să le ție și să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strîns-au țara și slujitorii săi și au intratu în Țara Muntenească de au prădatu marginea, fevrarie dni și au arsu Brăila în săptămîna albă, marți.

 

Războiul de la Soci, cîndu s-au bătut Ștefan Vodă cu Radu vodă domnul muntenescu, 6979 (1471) martie 7 dni

Radu vodă văzîndu atîta pradă în țara sa, ce-i făcu Ștefan vodă, nu vru să lase să nu cerce strîmbătatea sa. Ce pururea se întîmplă, cela ce va să-și întoarcă bătaia, de doao ori îl bat, că strîngîndu oastea sa și vecinească, au venitu asupra lui Ștefan vodă. Iară el ca un leu nu mai putin de vitejiia moldovenilor, carii era gata au să moară , au să izbîndească, decît de meșterșigul lui Ștefan Vodă, Radul Vodă pierdu războiul cu multă pagubă de ai săi, că pre toți i-au luat și toate stegurile Radului Vodă le-au luat și pre mulți viteji i-au prinsu vii și pre toți i-au tăiatu, numai ce au lăsatu vii 2 boieri de acei mari, pre Stan logofătulu și pre Mircea comisul.

 

Al doilea războiu al lui Ștefan vodă cu al Radului vodă la Izvorul Apei, leatul 6981 (1473) noevrie 8

Ștefan vodă, fiindu aprinsă inima lui de lucrurile vitejești, îi părea că un an ce n-au avut treabă de războiu, că are multă scăd, ca s-Lere, socotindu că și inimile voinicilor în războaie trăindu să ascut și truda și osteneala cu carea să disprinsese ieste a doao vitejie, strînsă de iznoavă oaste și luo pre Basarabă Loiată să-l ducă la Țara Muntenească,să-l puie domnu.Iani socotește că suptu un copaciu bun cîți să adăpostesc, sau cîtă laudă își adaoge nu numai purtătoriul ce și țara, cîndu năvăliia la dînsul și la țară și domnii cei streini, să-i ducă la domnie și cu ajutoriul lor era cu nădejde că vor izbîndi.

Și întrîndu Ștefan vodă în Țara Muntenească, să gătiia de războiu Radului vodă.Ci văzîndu Radul vodă că nu-i va putea sta împotrivă, în 18 ale lui noemvrie au dat dosul cu oastea sa și s-au dus la scaunul său,la Dîmboviță.

 

Războiul Radului vodă cu al lui Basarab vodă

Radu vodă daca au luatu ajutoriu de la turci, au întrat în Țară Muntenească cu 15.000 de turci, fără alți lefecii ce adunase și au datu războiul lui Basarab vodă,joi, dichevrie 23 și l-au răzbitu pe însul și pre toată oaste lui.Carile văzîndu-să împresuratu de vrăjmașii săi, au năzuitu iarăși la Moldova, la stăpînul său, Ștefan vodă. Iată turcii s-au pornitu pre urma lui Basarabă vodă și au venitu pînă la Bîrlad, de au stătut ca un zidu, vineri dechemvrie 24. Și așa au slobozitu năvrapii săi, de au predatu toată țara.Și decii s-au întorsu prin în Țară Muntenească și s-au dus înapoi. Iată craiul leșescu au trimis pre Dombec caștelanul de Belz și pe Sohodolschii ca s-ăi poată împăca, măcară pănă la o vreme, cu Radul vodă, ci s-au trăgănatu vremea pănă într-altu-an. Și au învățatu craiul, de va tribui oastea de grabu, să rădice Buciațschi toată șleahta Podoliei, să margă întru ajutoriu lui Ștefan vodă.

 

Cîndu au luat Ștefan vodă cetatea Teleajănul și cîndu s-au bătut cu Țăpăluș și cu ungurii, mai apoi și cu Basarabă, leat 6982 (1474) octomvrie 1

Am luat Ștefan vodă cetatea Teleajănului și am tăiatu capetile pîrcălabilor și muierilor lor le-au robitu și mulți țigani au luat și cetatea au ars-o. Într-aceiași lună, in 5 zile, fu războiul în Țara Muntenească cu ungurii si cu Țăpăluși și cu ajutoriul lui Dumnezeu au biruitu Ștefan vodă și au biruitu Ștefan vodă și au bătut pre unguri.Într-aceiași lună, în 20 de zile, au răzbitu și pre Băsărabă.

 

Războiul lui Ștefan vodă cînd s-au bătut la Podul Înaltu cu turcii, 6983 (1475)

Într-aceia vreme, Mehmet împăratul turcescu 120.000 de oastea sa și oastea tătărască și muntenească, să margă cu Radul vodă, au trimis asupra lui Ștefan vodă. Iară Ștefan vodă avîndu oastea sa, 40.000 și 2.000 de Leși ce-i venise într- ajutoriu cu Buciațchii de la craiul Cazmir și 5.000 de unguri, ce-i dobîndise de la Mateiaușu craiul ungurescu, le-au ieșit înaintea turcilor din sus de Vasluiu, la Podul Înalt, pre carii i-au, biruitu Ștefan vodă, nu așa cu vitejiia, cum cu meșterșugul. Că întăi au fostu învățatu de au pîrjolitu iarba pretitindinea, de au slăbitu caii turcilor cei gingași. Decii ajutorindu puterea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmai voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, așa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul.

Și Ștefan vodă tocmină puțini oameni prestre lunca Bîrladului, ca să-i amăgească cu buciume și cu trîmbițe, dînsu semnu de război, atuncea oastea turcească întorcîndu-să la glasul buciumelor și împiedicîndu-i și apa și lunca și negura acoperindu-lu-i, tăindu lunca și sfărmîndu, ca să treacă la glasul bucinilor. Iară dindărăt Ștefan vodă cu oastea tocmită i-au lovitu gioi, ghenarie 10 dzile, unde nici era loc de a-și tocmirea oastea, nici de a să îndrepta, ci așa ei în de sine tăindu-să, mulți periră, mulți prinși de pedestrime au fost. Ce și pre aceia, pretoți i-au tăiatu, unde apoi mîgle de cei morți au strînsu și mulți pași și sangeați au perit.și pre ficiorul lui Isac pașa, duca ce l-au prinsu viu, l-au slobozit.Și puștile le-au dobînditu și stegurimai mult de o sută au luat.

 

Războiul lui Ștefan vodă, cîndu s-au bătut cu Mehmet beg împăratul turcescu și cu muntenii la Valea Albă

Vă leato 6984 (1476), văzîndu împăratul Mehmed beg cîtă pagubă au avut în oastea sa de la Ștefan vodă, gîndi însuși cu capul său să margă, să tropșască Țara Moldovei să-și ia cetățilr înapoi, Chiliia si Cetatea Albă, carile fusesă mai înainte pe mîna lor. Acolo Ștefan vodă, multu au nevoitu să nu-l lase să treacă Dunărea, ci n-au putut, că tătarii de o parte, turcii de altă parte, cu oaste fără număr ce venise, ci au dat cale turcilor și s-au apucat de tătari și pre lesne bătîndu-i, i-au gonitu pănă la Nistru. Vrea da războiu și turcilor, ci văzîndu atîta tărie cu împăratul și mulțime de oaste, cu pedestrime și cu pușci și încă-l sfătuia boierii ca să să dea la loc strîmtu, ca de nu vor birui, să să apere și să n-aibă zminteală.

Deci Ștefan vodă văzîndu așa, s-au întorsu, de s-au dat spre munți, unde ș-au ales loc de războiu la strîmtoare, la Valea Albă, unde să chiiamă acuma Războiienii, di pre acel războiu ce au avut moldovenii cu împăratul turcescu.Și pedestrindu-să oastea, ca să nu nădăjduiască în fugă, ci întru arme și au datu războiu, iulie 26. Și multă vreme trăindu războiul neales de îmbe părțile osteniți și și turcii tot adăugîndu-să cu oaste proaspătă și moldovenii obosițî și neviindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fiește acum, ci pănă la moarte să apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobînda la turci.Și atîta de ai noștri au perit, cit au înălbit poiana de trupurile de a celor periți, pănă au fostu războiul.Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitejii cei buni au peritu și fu scîrbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di împrejur, dacă auziră că au căzut moldovenii suptu mîna păgînilor.

Într-acel războiu au căzut Ștefan vodă de pe cal jos, și Dumnezeu l-au feritu și nu s-au vătămat. Iară turcii s-au întorsu spre Suceava și au arsu tîrgul. Și decii s-au întorsu înapoi prădîndu și arzîndu țara. Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din țară, daca au strînsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcutu și pre urmă și-au ziditu deasupra oasilor o biserică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor.
Scrie letopisețul nostrum că după poticala lui Ștefan Vodă, ce au pierdut războiul, de sîrgu au strînsu oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au ajunsu trecînd Dunărea, la vreme de mas și lovindu-I fără veste, i-au speriiat de au căutat a fugi, lăsîndu pleanul și tot ce au prădatu. Iară Ștefan vodă le-au apucatu pleanul tot și s-au întors înapoi cu izbînda. Scrie letopisețul nnostrumcă la acest război ce au fost la Valea Albă, au fostu și Basarabă vodă cu muntenii, venit în ajutoriul împăratului turcescu, pre carile toți domnii de prinprejur îl cuvînta de rău, zicîndu că n-au fostu într-ajutor crucii și creștinătății, ci păgînilor și dușmanilor.
Iară la letopisețul cel leșesc, de izbînda lui Ștefan vodă, ce au scos pleanul și prada la Dunăre de la turci și de Basarabă vodă cu muntenii, nimica nu scrie. Și încă și alte semen multe nimica nu le însemnează, carile nice unile n-am vrut să le lăsăm, ci toate care la locul său le-am tocmit.

 

Războiul de la Rîmnic, cînd s-au bătut Ștefan vodă cu Țăpăluși vodă, vă leatul 6989 (1481), iulie 8

Fu războiu în Țara Muntenească, de s-au bătut Țăpăluși vodă vu Ștefan vodă la Rîmnicu și au biruitu Ștefan vodă cu mila lui Dumnezeu și cu ruga Preacistii și a tuturor sfinților și cu ajutoriul sfîntului și a marelui mucenic al lui Hristos Procopie fură biruiți muntenii și mulțime de înși fură număr au perit și toate steagurile lor au luatu și mulți boieri au picat.Și pre Țăpăluși vodă încă l-au prinsu viu și i-au tăiatu capu. Și de la Ștefan vodă încă a picat om de frunte Șandrea hatmanul și l-au adus de l-au îngropat în Dolhești, lîngă tatp-său.Iară Ștefan vodă au pus muntenilor domnu pre Vladul vodă Călugărul, carile mai apoi au făcut vicleșug asupra lui Ștefan vodă, pentru căci dideasă ajutoriu turcilor, cîndu au mersu de au luat cetățile și au prădat țara. Iară Ștefan vodă,după războiu cu noroc ce au făcut, cu mare pohfală și laudă s-au întorsu la scaunul său la Suceava. Zic să să fie arătat lui Ștefan vodă sfîntul mucenicu Procopie,umblîndu deasupra războiului călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui Ștefan vodă și dîndu vîlhvă oștii lui. Ci ieste de a-l și crederea acestu cuvîntu, că s-au întorsu Ștefan vodă cu toată oastea sa, cu mare pohfală, ca un biruitoriu, la scaunul său, la Suceava, au zidit biserică pre numele sfîntului mucenicu Procopie, la satu la Badeuți, unde trăiește și pănă astăzi. De Țăpăluși vodă nu scriu toți într-un chip, unii zic că au prinsu Ștefan vodă pre Radul vodă,carile au fostu ațițătoriul cel mare asupra creștinilor și i-au fost ajutat și brașovenii. Tăindu pre turci și luundu Țara Muntenească, au lăsatu pre Țăpăluși în locul său. Ci oricum au fostu, că tot să tocmescu că au fostu izbînda lui Ștefan vodă. Minunatu lucru: după poticală dintăi și după pierzarea oștii dintăi, daca au pierdut țara, acmu domni altora le da și țara lățiia. Vă leato 6990 (1482), martie 10 au luatu Ștefan vodă citatea Crăciuna cu tot ținutul ce să chiiamă ținutul Putnii și l-au lipit de Moldova și au pus pîrcălabii săi, pre Vîlcea și pre Ivan.

Vă leato 6991 (1483), au început Ștefan vodă a zidi cetatea de la tîrgul Romanului, ce se chiiamă Smeredova. Vă leato 6992 (1484), Ștefan vodă într-o noapte au prădatu și au arsu toată Țara Muntenească.

 

Cînd au luat împăratul turcescu Chilia și Cetatea Albă, leat 6992 (1484)

Baiazid împăratul turcescu cu mare oaste au întrat în țară și au bătut Chilia și Ciatea Albă, însă nu singur cu puterea sa, ce și Vladul vodă Călugărul, domnul muntenescu, cu muntenii, încă au mers într-ajutoriu împăratului, cum s-au pomenitu mai sus că au făcut vicleșug asupra stăpînului său, lui Ștefan vodă, de au datu ajutoriu turcilor. Și miercuri, în patrusprăzece zile iulie, au luat cetatea Chilia, în zilele lui Ivașco și Maxim pîrcălabu.

Așijdirea într-acelaș an, miercuri, avgust 5 zile, au luat și Cetatea Albă, în zilile lui Gherman și Ion pîrcălabii. Și ar fi vrut apuca și alte cetați, că Ștefan vodă la gol n-au îndrăznitu să iasă, ci numai la strimtori nevoia de le făcea zminteală. Ci și turcii văzîndu ajutoriul ce venise de la Țara Leșeasca lui Ștefan vodă, sau însuși craiul, cum scriu unii, că au tras de la ruși și de la Litva țara toată, de să strînsese oamenii de treabă mai mulți de 20.000 de oameni și trecîndu Nistru craiul cu dînșii suptu Halciu, au venitu la Colomăia, de ș-au pus tabăra, 6993 (1485), septevrie 1.

Acolea au venit și Ștefan vodă, de s-au împreunat cu craiul, și toate ce au avut mai de treabă au vorovitu. Mai apoi l-au și ospătat pre Ștefan vodă și 3.000 de oameni i-au dat cu carii s-au întorsu Ștefan vodă la Moldova. Împreunîndu decii oastea cea streina cu a sa, pre multe locuri au smintit pre turci, de le-au căutatu a ieși din țară. Așa cetațile carile le-au luatu turcii, Chilia și Cetatea Albă, n-au putut să le dobîndească, că ei mai nainte de ce au ieșitu, le-au grijitu cu oameni, cu pușci și cu bucate de ajunsu și au rămas pre mîna turcilor pănă în zioa de astăzi.

Ce pînă a să sfătui Ștefan vodă cu craiul leșesc, unde să adunasă la Colomiia, iar din jos venise Hroiot cu turcii pănă la Suceava și au arsu tîrgul, septevrie 19, luni și marți. Și decii s-au întorsu înapi, prădîndu și arzîndu țara.

Si după aceia, octovrie 19, s-au pristăvit Ioasaf arhimandritul carile au fostu întăi igumen în mănăstirea Putnei.

 

Războiul cîndu s-au bătut Ștefan vodă cu Malcociu și cu turcii la Catlabuga

Mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vremea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noemvrie 16, de au topit toată oastea turcească.

Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit biserica pre numele sfîntului Nicolae în tîrgul Iașiloru.

 

Războiul cînd s-au bătut Ștefan vodă cu Hroiot pre Siret la Schiiei, 6994 (1486), martie 6

Într-acesta an venit-au Hroiot cu oaste de la unguri asupra lui Ștefan vodă, căruia i-au ieșitu Ștefan vodă înainte cu oaste pre Siretiu la Șchei și dîndu războiu vitejaște despre amîndoao părțile, într-o luni, martie 6 zile pierdu Hroiot războiul și oastea, mai apoi și capul. Însă cu mare primejdie lui Ștefan vodă, că s-au pornit cu calul jos, puțin de n-au încăput în mîinile dușmanului său. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de Ștefan vodă, i-au tăiatu capu. Vă leato 6995 (1478) într-aceastu an au discălicatu Ștefan vodă în tîrgul Hîrlăul, de au ziditu și biserica cea domnească din piiatră, și curțile acele domnești cu ziduri cu tot, carile stau și astăzi. Vă leato 6998 (1490), au murit Mateiașu, craiul ungurescu, carile mare nume de vitejie au lăsatu pe urmă, că nu numai cu nemții și cu vecinii săi războiu cu noroc făcea, ce și turcii multe trebi au avut și de multe ori i-au biruit, iară pe urmă au stătut crai Vladislav.
Într-acesta an au murit și Ioan, fecior împăratului de Mosc, nepot lui Ștefan vodă.

 

Războiul lui Ștefan Vodă, cînd au bătut pre Albrehtu craiul leșescu la Codrul Cozminului, leat 7005 (1479)

Albert craiul leșescu fiindu ales de țară craiu pe urma lui Cazimir, tătîne-său, ce ținusă cu Ștefan vodă priiteșugul, iară Albertu craiul uitîndu priiteșugul tătîne-său ce avea cu Ștefan vodă și nu făcea oaste împotriva păgînilor, carii în toate părțile fulgera și tuna cu trăsnetul armelor sale, vărsînd sîngele creștinilor și stropșindu voiniciia tuturora, înmulțindu legea lui Moamet cea spurcată, ci gîndi ca să-și arate vitejiia asupra Moldovei, socotindu că pre lesne o va supune, știindu că de multe ori se ajutoriia Moldova, de la craii leșăști, ca de la niște vecini de aproape, spre toți vrăjmașii. Și strîngîndu craiul oastea, au scos cuvîntu cum va să margă la turci, să ia și să dezbată Cetatea Albă și Chiliia, care cetăți luase de la Ștefan vodă Baiazitu împăratul turcescu. Și încă adăogiia, de spieriia pre ai săi, cum turcii amestecați cu moldovenii vor să treacă la Podoliia și le-au datu știre ca toți să încalice și să împreune cu dînsul la Liov. Și au trimis soli la Ștefan vodă, de i-au datu știre să să gătească să margă cu dînsul să bată Chiliia și Cetatea Albă și să-i găteaze steție de hrană de oaste. De care lucru au părut bine lui Ștefan vodă și cu bucurie mare au priimit pe soli, căci au făcut oaste împotriva vrăjmașului său. Numai ce au zis că va veni acolo la loc cu oastea sa, supt Chiliia.

Cunoscîndu sfetnicii lui crai, ales episcopii, gîndul că va să facă oaste împotriva lui Ștefan Vodă, multu i-au adus aminte să nu facă asupra direptății, să nu să întoarcă mînia lui Dumnezeu spre el. Ci el gîndul său nu l-au lăsat, ci încă au fostu zicîndu „Voao vă ieste lucrul biserica să păziți, iară nu de războaie să grijiți, că gîndul mieu voi nu-l știți, numai eu singur. Că de ași pricepe că haina dipre mine știe gîndul mieu, în foc aș băga-o”. Deci mulți din boierii leșăști socotiia că face într-adisnsu ca să piarză oastea toată, cum au ieșit mai apoi la dînsul și zicătoarea: „În zilile lui Olbriht, șleahta nu au pierit”.

Într-aceia Ștefan vodă prinzîndu veste de la unguri, cum Olbrihtu va să vie asupra lui cu oaste, că nici ungurii nu erau bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mîna leșilor, măcară că Laslău crai ungurescu (ce se chiamă leșaște Vladislav) era fratele lui Olbrihtu craiului leșescu (ce se chiamă ungurește Albertu). Înțelegîndu aceasta Ștefan vodă trimis-au la craiul leșescu cu solie pre credincioșii săi, pre Tăutul logofătul și pre Isac vistiiernicul, ca să poată dintr-însul cunoaște ceva, ce-i ieste voia să facă. Ci nimica nu au cunoscut, că craiul cumu-și umbla cu înșălăciune, ascunzîndu cuvîntul, pre soli cu bucurie i-au priimitu și darurile ce-i trimisese Ștefan vodă cu mare mulțămită și cu dragoste le-au priimitu și le-au luat și solilor iarăși acela răspunsu le-au dat: cum ieste mărgătoriu la turci. Mai apoi și solii săi de iznoavă i-au trimis la Ștefan Vodă, ca să întărească cuvîntul, iar el au întorsu oastea spre Pocutiia. Înțelegîndu Ștefan vodă cu craiul să apropie cu oaste spre Pocutiia și să trage spre margine, de iznoavă au poftorit soliia, de au trimis înaintea craiului pre Tăutul logofătul și pre Isac vistearnicul cu multe daruri și l-au întîmpinatu de ceia parte de Nistru și i-au închinatu darurile. Și iarăși cu dragoste le-au luatu. Și decii au trecut apa Nistrului pre la Mihălceni, în ceasta parte, cu toată oastea sa și au venitu la Coțmani. Acolea ș-au discoperit toată vicleniia și faptele sale cele ascunse, că au prinsu pe Tăutul logofătul și pre Isac vistearnicul, de i-au fericatu în obezi și i-au trimis de i-au închis tocma la Liov.

Înțelegîndu acestea Ștefan vodă den iscoadele ce pururea trimitea, să știe încătro merge craiul cu oastea leșească, cum crai l-au viclenitu și vine asupra lui și au trecut și Nistrul cu 80.000 de oaste pre scrisoare, fără altă adunare, de sîrgu au trimis în toate părțile în țară, să strîngă de la tîrgul Romanului. Iară Albertu au șăzutu șapte zile la Coțmani. Ce păn a să strînge oastea lui Ștefan vodă și pănă a veni ajutoriul, că și Laslău craiul unguresc, fratile lui Albertu încă i-au trimis 12.000 de oameni de oaste și cu dînșii pre Birtoc voievodul Ardealului, ce era cuscru lui Ștefan vodă, și de la Radu vodă încă i-au venitu ajutoriu oaste muntenească, ci pănp a să strînge oastea toată launloc, Albert crai au purces cu oastea de la Coțmani și au lovit la Șipinți. Văzîndu Ștefan vodă că-l împresoară vrăjmașii săi, au tocmitu strajă și o au trimis-o împotriva leșilor, ca să ție vadul Prutului, la tărgul la Cernăuți. Iară Ștefan vodă în 27 de zile a lui avgust, duminică, au ieșitu din Suceava spre tîrgul Romanului și cu toată oastea sa. Și într-aceia zi îi aduseră lui de la strajă 6 leși și așa pe 3 leși i-au trimis de la împăratul turcescu, iară pre aceilalți au zis de i-au spînzurat. Decii craiul leșescu au venitu cu toată puterea sa la cetatea Sucevii, duminică, septemvrie 24 de zile. Iară în 26, marți, de cătră sară, au început a bate cetatea și au bătut pregiur dînsa trei săptămîni și zioa și noaptea și nimica n-au folositu, nădăjduindu că să va închina țara, pentru ce li să supărase cu Ștefan vodă pentru atîta războaie fără odihnă și fără măsura ce făcea, de să bătea cu toți. Ci socotiia țara că de nu li-i îndemîna cu al său, mai multă neîngăduință le va fi cu streinii și încă văzîndu atîta pradă și răsipă ci făciia oastea leșească, de umbla prin păduri, de afla prăzi și jafuri, siliia cu toții di să strîngiia la tîrgul la Roman unde era beleagul.

Așa țara strîngîndu-să, iară din cetate cît putiia să apară și ce răsipiia leșii zioa cu pușcile, noaptea astupa gaurile și le întăriia, de le era munca lor înzadar, iară pre afară unde afla leși rășchirați direptu hrana, îi lega și îi tăia, de nu era volnici nici într-o parte să iasă. Mai multu strica loruși decîtu celor închiși, că în toate zile li să adăogia lipsa flămînziciunii. Decii fiind leșii coprinși de atîta nevoie, începură a grăi rău de craiul său, întîi cu taină, iară mai apoi în gura mare îl vinuia c-au venit fără cale, de i-au adus ca să-i piarză pre toți și socotiia toate sămnile cîte să făcuse rele, că au fostu lor de arătare ca să fie conceniia lor. Că întîi în țara lor, într-un pîrău de nemica, i s-au înnecatu craiului un pohodnic și cîndu au ieșitu din Liov, boii carii purta ierbăriia de vîntu mare s-au răsipitu, de nu-i putiia să-i strîngă. Așijderea un țăran nebunise de cap, au fostu strigîndu în gura maare: „Duceți-vă spre perirea voastră, că nu aveți mai veni”. Și pre un șleahtici l-au dătunatu suptu cortu și doisprăzece cai ai lui, mai apoi și pre un preot al lor, slujind liturghie, au scăpatu cuminicătura lor jos. Și alte semne rele s-au arătatu, de-i prorociia toți că va fi sfîrșitul lor rău și amar, cum s-au și întîmplatu. Că văzîndu craiul atîta cuvinte rele de dînsul de la oastea sa, să temu ca să nu-l părăsască și să fugă, să cază în mînule vrăjmașilor săi, să ajunsă cu solii fraține-său, lui Vladislav craiul ungurescu, ca să-i împace, că sosisă și ajutoriul ungurescu la Ștefan vodă. Și așa Birtoc voievodul Ardealului, carile venisă cu ajutoriul ungurescu la Ștefan vodă, au trimis solii săi la Albertu craiul, ca să-i spuie că va veni însuși pentru pace. Și pre Ștefan vodă cu multe cuvinte l-au rugatu să facă pace cu craiul leșescu. Și așa au întratu la mijlocul lor și s-au dus la craiul leșescu de i-au împăcatu într-acesta chip: craiul leșescu să să întoarcă pre urmă pre unde au și venit, să nu mai strice țara pre alt loc. Și decii pre Birtoc voievodul Ardealului bine l-au dăruitu Ștefan vodă cu mari daruri și decii s-au dus acasă-și.

 

Cîndu s-au întorsu craiul înapoi

Într-aceia Albrihtu, craiul leșescu, fiindu de inimă rea bolnavu, au datu semnu de întorsu înapoi, de care semnu era toți bucuroși să-l auză, să să întoarcă de la atîta flămînziciunela casile lor. Și în 19 zile ale lui octomvrie, joi, s-au întorsu craiul de la Suceava și ș-au apucatu de cale. Ci nu s-au întorsu pre calea pre unde venise, ci pre altă cale, pre unde era țara întreagă, spre Codrul Cozminului.

Simțindu decii Ștefan vodă că craiul n-au luat urma pre unde venise, ci spre codru, îndată au trimis după dînsul de l-au pohnitu să nu ia spre aceia cale, spre codru, ci pre urma, pre unde venise, că făcîndu într-alt chip, văzîndu țara paguba ce să va face de oastea leșasca, nu vor răbda, ci vor vrea să-și apere ale sale, de unde toate să vor ațița de iznoavă spre vreun lucru rău, carile va strica și pacea. Ci craiul mai bucuros fusese să meargă di dereptul, să iasă în țara sa și n-au băgatu în samă, ci ș-au păzitu calea spre Codrul Cozminului. De care lucru fiindu înhierbîntatu Ștefan vodă de războiu, socotindu că are vreme de a-și răscumpărarea strîmbătatea sa dispre cela ce nu numai pacea cea veche o au călcat-o, care avusese domnii Moldovei cu craii leșăștii, ce și jurămîntul și pacea ce legase atuncea de curîndu, așezîndu-să să să întoarcă pe urmă pre unde și venise, decii îl ațița ajutoriul ce-i venise di pretitindirilea și oastea sa toată gata strînsă și odihniră, văzîndu dobînda di pre cei flămînzi și slăbiți, au trimis înainte ca să apuce calea la Codrul Cozminului, să săciuiască pădurea, să o înțineaze, ca să o poată porni asupra oștii, dacă vor întra în pădure. Iară el cu toată oastea au întrat după dînșii și cu doao mii de turci. Și a patra zi i-au ajunsu în pădure, joi, octomvrie în 26 de zile, luundu ajutoriu pre Dumnezeu și cu ruga Preacistii și a sfîntulu marelui mucenic Dimitrie și lovindu-i de toate părțile și oborîndu copacii cei înținați asupra lor, multa oaste leșească au peritu, unii de oșteni, alții de țărani, că le coprinsese ca cu o mreajă calea, alții de copacii cei înținați. Așa pierzîndu pușcile, lăsîndu steagurile care toate le-au adunatu Ștefan vodă și ei cine cum au putut, în toate părțile s-au rășchiratu prin păduri, de au scăpat puțini afară. Și însuși craiul cu puțini rămăsese, strîngîndu-să s-au adunatu într-un ocol la sat la Cozminu. Și de acolo bulucindu-să au tras spre Cernăuți. Iară oastea lui Ștefan vodă cu dînșii mergîndu împreună, să bătiia și să tăia. Ci și acei puțini ce ieșisă din codru n-ar fi scăpatu, de nu s-ar fi încurcatu ai noștri în carăle crăești și în carăle altor boieri, de le-au datu vreme de au ieșit.

Și acolea veni veste lui Ștefan vodă că vine și altă oaste leșească într-ajutoriu craiului. Atuncea au chiematu pre Boldur vornicul și i-au datu lui oaste de ajunsu și au trecut Prutul împotriva acei oști, sîmbătă sara. Și duminică dimineața, octovrie 29 zile, le-au datu războiu și pre toți i-au răsipit îndată și i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu și cu norocul lui Ștefan vodă și mare moarte și tăiere s-au făcut atuncea în oastea leșească, la locul ce să chiiama Lănțeștii satul. Și nimica n-au știut craiul de venirea acei oști, nici de perirea lor.

Și într-aceiaș dunică, trecîndu craiul Prutul la Cernăuți, iarăși fu lovit de oastea lui Ștefan vodă,de i-au răsipit și i-au tăiatu, deabiia au scăpat însuși craiul cu puțină oaste de a sa. Decii trecînd craiul spre țara sa, pre multe locuri i-au lovit ai noștri,ales pre craiul, că mazurii întorcîndu-să să dea războiu și să apere pre craiul și pre cei scăpați dintru acel pojar, au datu asupra lui Boldur vornicul cel mare, pre îl trimisese Ștefan vodă împotriva acei oști leșăști ce veniia într-ajutoriu craiului și mare moarte au făcut într-înșii. Și la sat la Șipinți puțini au scăpatu din oastea de era strînsă pre lîngă craiul. Decii craiul cu multă nevoie strecurîndu-să, au tras la Sneatin și de acolo au slobzit oastea pre acasă de cîtă rămăsese, iară el s-au dus la Liovu.

 

Cîndu s-au împăcat Ștefan vodă cu craiul leșescu

Vă leato 7009 (1501), Ștefan vodă lăsîndu inima cea neprietenească, întorcîndu-să cătră datoriia creștinească, s-au împăcat cu craiul leșescu și mare legătură au făcut, nu că doară s-au temut de puterea lor, care să ispitisă și război făcusă și cu turcii,de atîta ori i-au și biruit și cu alți megiiași de prinprejur avîndu sfadă, niciodată nu s-au plecat, ci pentru să cunoască toată creștinătatea că n-au fostu dispre dănsul începătura, că n-au rădicat el armele asupra craiului, ci craiul fără cale și fără de știre au venitu asupra lui, unde și acolo s-au întorsu cu rușine,mai apoi ca să arate că mai mult poate să strice el craiului decîtu craiul lui Ștefan vodă, întratu de i-au arsu tîrgurile și i-au robit podanii, nici au avut cine să-i stea împotrivă, ci cu mare dobîndă s-au întorsu în Țara Moldovei, că venirea craiului dobîndă au adus lui Ștefan vodă, că s-au umplut toți de jafuri leșăști, de acolo au venit Ștefan vodă și cu toți plini s-au întorsu la casile sale. Așijdirea acum la pace pre lesne stătu, ca să să cunoască că fie la ce îl vor cerca, că-i gata și la pace și la răzmirițe. Decii pace au legat într-acesta chip ca să-i fie într-ajutoriu împotriva fiecărui vrăjmașu, iară pribegii de îmbe părțile să nu să priimească. Iară de s-ari tîmpla vreunui domnu al Moldovei să iasă de nevoia turcilor în Țara Leșească, să-l priimească și în tot chipul să puie nevoință, ca să-l așaze la domnie, iară domnu Moldovei pururea să aibă urechi deșchise dispre turcu, să dea știre craiului de gîndurile lor. Iată judecata acelor cu strîmbătăți de la margine să să facă dispre amîndoao părțile.

 

Cîndu au luat Ștefan vodă Pocutiia de la leași

Ștefan vodă fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblînzi nimenea și el odihna altora îi păriia că-i ieste cu pagubă,au întratu în Țara Leșească cu oaste și au prădatu Pocutiia și o au și luat-o. Și zicea că acel olatru l-au luat leșii de la moldoveni fără cale. Într-aceia craiul, după ce au făcut sfatu pentru Pocutiia ce o luase Ștefan vodă, au strînsu oaste pre bani și au trimis-o de au întratu în țară și au făcut multă pagubă și atîta s-au fostu supăratu ai lor noștri, pănă s-au rugatu cu toți lui Ștefan vodă, de au ieșitu de la pocutiia,însă mai mult de boală ce au avutu, adecă podagrie și cetățile ce le luase le-au întorsu.

 

De moartea lui Ștefan vodă celui Bun, vă leato 7012 (1504)

Nu multă vreme, dacă s-au întorsu Ștefan vodă de la Pocutiia la scaunul său, la Suceava, fiindu bolnav și slabu de ani, ca un om ce era într-atîtea războaie și osteneală și neodihnă, în 47 de ani, în toate părțile să bătea cu toții și după multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare laudă au muritu,marți,iulie 2 zile. Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de

Statu, mînios și de grabu vărsătoriu de sînge nevinovat; de multe ori la ospețe omorîea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gîndiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie de însuși se vîrîia, ca văzîndu-l ai săi, să nu să îndărăpteaze și pentru aceia raru război de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și feciorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejești, cum să tîmplă din pom bun, roadă bună iese.

Iară pre Ștefan vodă l-au țara cu multă jale și plîngere în mănăstire în Putna, care era zidită de dînsul. Atîta jale era, de plîngea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi îi zicu sveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui vitejești, carile nimenea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Ștefan vodă într-același anu iarnă grea și geroasă, cîtu n-au fostu așa nici odinioară, și decii preste vară au fostu ploi grele și povoaie de ape, și multă înecare de apă s-au făcut.
Au domnitu Ștefan vodă 47 de ani și 2 luni și trei săptămîni și au făcut 44 de mănăstiri și însuși țiitoriu preste toată țara.

Iară cîndu au fost aproape de sfîrșitul său, chiemat-au vlădicii și toți sfetnicii săi, boierii cei mari și alți toți cîți s-au prilejuit, arătîndu-le cum nu vor putea ținea țara, cum o au ținut-o el, ci socotindu din toți mai puternicu pe turcu și mai înțeleptu, au datu învățătură să se închine turcilor. Și decii au stătut la domnie fiiu-său, Bogdan vodă cel Grozav și Orbu.

 

Sursa:
Letopisețul Țării Moldovei
Editura
Cartea Moldovei
2007