C:\Users\Andrei\Pictures\Scaunele din Mănăstirea Putna redau stema Moldovei.jpgFiecare popor/națiune se individualizează prin însemnele sale naționale prin care acesta se distinge în concernul celorlalte națiuni. Stemă statală a Moldovei – capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de o roză (soare) la stînga – de semilună, care însoţeşte şi marchează întreaga istorie multiseculară a Moldovei, fiind elementul emblematic al însemnelor naţional–statale moldoveneşti: sigiliul de stat, drapelul – ca dovadă a continuităţii Statului Moldovenesc – a moldovenilor.

 

Întemeierea Moldovei. Legenda

C:\Users\Andrei\Pictures\Constantin Lecca - Dragos Voda la vanatoarea zimbrului.jpg

Pe stema Moldovei, pe monezile bătute de voievozii ei, pe zidurile bisericilor şi cetăţilor moldovene, pe medalioane de ceramică apare „capul de bour”. Este un cap de bovină văzut din faţă cu o stea între coarne sau cu alte semne astrale în stânga şi în dreapta. De unde vine această insignă heraldică? Şi cât de veche este ea? Primul răspuns este legat de întemeierea atestată e Moldovei. Este vorba de coborârea unui prinţ din Maramureş care urmăreşte o fiară sălbatică, o ajunge le o apă şi o ucide. Fiara este o bovină mare, vânătorul-erou se numeşte Dragoş, apa Moldova, iar ţara care se întemeiază de aici tot Moldova. Există trei versiuni de referinţă ale acestei legende ctitoriale a Moldovei: Cronica Anonimă a Moldovei, Letopiseţul lui Grigore Ureche, Cronica moldo-polonă a lui Miron Costin. Diferenţa este în primul rând în extensiune, diferită de la un autor la altul, fondul general fiind acelaşi, dar cu un accent demitizant la Ureche. Dăm textul Cronicii Anonime ca text de referinţă: „Şi era între ei un bărbat cuminte şi viteaz cu numele Dragoş şi s-au pornit o dată cu tovarăşii săi la vânat de fiare sălbatice şi au dat pe sub munţii cei înalţi de urma unui zimbru şi s-au dus pe urma zimbrului peste munţii cei înalţi şi au trecut munţii şi au ajuns tot pe urma zimbrului la nişte şesoase şi prea frumoase locuri şi au ajuns pe zimbrul la ţărmul unei ape, sub o răchită şi l-au ucis şi s-au ospătat din vânatul lor. Şi le-au venit de la Dumnezeu gând în inima lor să-şi caute loc de trai şi să se aşeze acolo şi s-au unit cu toţii. Şi au hotărât să rămâie acolo şi s-au întors îndărăt şi au povestit tuturor celorlalţi de frumuseţea ţării şi de apele şi de izvoarele ei, ca să se aşeze şi ei acolo; şi le-au plăcut tovarăşilor lor gândul acesta şi au hotărît să meargă

C:\Users\Andrei\Pictures\Dragos_Voda.jpg

şi ei unde fuseseră tovarăşii lor şi au căutat să-şi aleagă loc, căci de jur împrejur era pustiu, iar pe la margini tătari rătăcitori cu turmele şi s-au rugat apoi de Vladislav, craiul unguresc, să le dea drumul, iar Vladislav craiul cu mare milostivire i-au lăsat să plece. Şi plecat-au din Maramurăş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii lor peste munţii înalţi şi tăind pădurile şi înlăturând pietrele, trecut-au munţii cu ajutorul lui Dumnezeu şi venit-au la locul unde Dragoş omorâse zimbrul şi le-au plăcut locul şi s-au aşezat acolo şi şi-au ales dintre dânşii pe un om înţelept cu numele de Dragoş: şi l-au numit sieşi domn şi voievod şi de atunci s-au început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovenească. Iar Dragoş-voievod au descălecat întâiul loc, pe apa Moldovei, mai apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-a lungul apelor şi izvoarelor şi şi-au făcut pecete-domnească pentru toată ţara un cap de zimbru. Şi au domnit Dragoş-voievod 2 ani”.

Almanahul Luceafărul, 1985

 

 

Statul moldovenesc, întemeiat în anul 1359, dispunea de toate atributele unui stat suveran, inclusiv de simbolica moldovenească. Din secolul XIV, stemă a Moldovei devine capul de bour cu stea între coarne, cu trandafir şi semilună în părţile laterale.

C:\Users\Andrei\Pictures\Monedele lui Petru I Musat.gif Cei mai veche pecete domnească cu stema Moldovei este cea atirnată de un document semnat de Petru Muşat la 1377. Legenda, ce inconjoară la margini sigiliul „Petrus voivoda Moldaviensis”.

Aceeasi stema, cu capul de bour avind coarnele recurbate în afară, apar şi pe monedele moldoveneşti emise de Petru I Muşat. (D.Cernouodeanu. Op. Cit. P.82)

C:\Users\Andrei\Pictures\Sigiliul lui Roman I, domnul Moldovei. Date 1392 (6900) mart. 30.jpg

Majoritatea sigiliilor domnești, conținând elementul constitutiv obligatoriu, au legenda în limba slavonă, de exemplu: „Печать ио Романа воевода Земле Молдавской” („pecetea voievodului Roman al Țării Moldovei”) atârnată de documentul din 30 martie 1392.

C:\Users\Andrei\Pictures\Sigiliul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Datum 1409 (6917) apr. 18.JPG

Sigiliul atîrnat de gramota semnată de Alexandru cel Bun are legenda: „Печать Олександра воеводы, господарь Земли Молдавской”.

Începind din anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate înăuntru, amănunt care se va păstra întocmai în toată evoluţia istorică a stemei; tot acum se modifică şi forma stelei, care va avea cinci colţuri, roză plasată la stinga botului va fi redată cu petale, un globular semilună raminind sub aceeaşi formă.

Sigiliul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Datum 1409 (6917) apr. 18

C:\Users\Andrei\Pictures\Sigiliul lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Datum 1489 (6997) mart. 13.jpg

Pecețile lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской…”: „pecetea voievodului Ștefan al Țării Moldovei”.

Sigiliul lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Datum 1489 (6997) mart. 13

Sursa: București, Arhivele Naționale ale Romaniei.

În Moldova steagurile în secolele XV-XVIII erau de mai multe feluri: steagul domnesc sau al ţării („Steagul cel mare”) care concomitent erau simbol atît al domnitorului, cît şi al ţări , steagurile ostăşeşti si cu însemne religioase. „Steagul cel mare” prezenta pe pinză stema Moldovei: capul de bour, simbolul statalităţii moldoveneşti. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roşu. În Moldova culoarea roşie era tradiţional culoarea proprie suveranului – domnului ţării.

 

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Muzeul Armatei Naţionale a Republicii Moldova.jpg

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Polonicae historiae corpus - Johann Pistorius 1582.jpg

 

Despre steagul Țării Moldovei din perioada domniei lui Ștefan III cel Mare se cunoaşte din diploma „Omagium Palatini Moldauiae”, în care se spune despre jurămîntul domnitorului moldovenesc Ştefan cel Mare regelui polonez în anul 1485. Diploma este scrisă în latină şi partea, unde este descris steagul, în traducere sună următor: „Steagul cel mare avea flamura de culoare roşie, pe care era în aur frumos pictată Stema Ţării Moldovei”(…Banderium quoque magnum sericeum coloris rubri, in quo arma Terrae Moldauiae pulcre auro depicta erant…).
Sursa: https://archive.org/details/bub_gb_JG0xMJk5JskC

Muzeul Armatei Naţionale a Republicii Moldova

 

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Bătălia de la Baia 1467.jpg

Uneori, domnitorii îşi aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema ţării.

Din această perioadă (mai precis 1488) datează şi imaginea steagului domnesc al lui Ştefan în gravura lui I. Kukullo redind bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă şi îngustă, încărcată cu benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) şi stema Moldovei (capul de bour) în jumătatea dinspre hampă.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Stindardul domnesc lui Ștefan cel Mare din gravura “Bătălia de la Baia. 1467”. Colecţia lui Petru Costin.jpg

 

 

 

 

Stindardul domnesc lui Ștefan cel Mare din gravura “Bătălia de la Baia. 1467”. Colecţia lui Petru Costin.

În anul 1500 Ştefan cel Mare a dăruit mănăstirii Zografu din Sfintul Munte Athos două steaguri, care figurează mai jos.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos, 1500. Colecţia lui Petru Costin.jpg

Fundalul primului drapel era de culoare roşie (între timp steagul a fost recondiţionat şi aplicat pe o stofă de catifea de culoare vişinie), măsurind 1,2 × 0,9 metri. Faţa steagului îl prezintă pe Sfintul Gheorghe străpungind balaurul. Icoana Sfintului Gheorghe este artistic brodată pe atlas roşu, cu fire de aur, argint şi mătase albă, verde şi roşie. Sfintul Gheorghe şade pe tron, pe o perină roşie, trăgind spada din teacă cu stinga în timp ce cu dreapta trage de gardă, şi zdrobind sub picioarele lui balaurul cu trei capete, ce se încolăceşte pe sub tron. Doi îngeri coborind din cer îi aduc, cel de la dextra o sabie, iar cel de la senestra un scut încrustat cu pietre scumpe, şi-i pun pe cap o frumoasă coroană, împodobită şi ea cu două rinduri de pietre scumpe. În jurul capului sfintului şi pe marginea icoanei sale se află următoarea inscripţie în limba greacă: „Sfintul Gheorghe din Capadocia”. Steagul este încadrat pe margini cu următoarea înscripţie slavonească în litere de aur (galben): „O, îndelung răbdătorule şi de biruinţi purtătorule, mare mucenice Gheorghe, cela ce la nevoi şi în năpaste eşti grabnic apărător şi fierbinte ajutător, şi celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi şi această rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn Ţării Moldovei, şi-l păzeşte pe el neatins în acest veac şi în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te proslăvim pe tine în veci, amin! Şi s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”.

 

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos, 1500. Colecţia lui Petru Costin.

 

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos, 1500. Colecţia lui Petru Costin..jpg

Al doilea steag, de forma prapurilor bisericeşti, are în lungime un metru, şi aproximativ tot atita în lăţime. În partea de jos se prelungeşte cu trei colţuri. Cimpul pînzei este din atlas roşu. Pe faţa steagului este reprezentat Sfintul Gheorghe, călare pe un cal alb, omorind cu suliţa balaurul. Icoana sfintului este bogat lucrată cu fir de argint, aur şi mătase albă, roşie şi verde. Mantia sfintului este roşie. Icoana este încadrată cu litere de aur în limba slavonească: „Ca un izbăvitor al celor robiţi şi săraci folositor, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutor, purtătorilor de biruinţă mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mintuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă faţă este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripţie în slavonă.

 

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos, 1500. Colecţia lui Petru Costin.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Bătălia de la Obertyn 1531.jpg

Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfăţişată poziţia de atac a cavaleriei moldoveneşti în lupta împotriva forţelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum şi în flancul sting, filfiie două steaguri moldoveneşti de formă triunghiulară. Pe pinza steagurilor, lingă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra şi semiluna la senestra.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Stindardul armatei după gravura “Bătălia de la Obertyn din 22 august 1531”. Colecţia lui Petru Costin.jpg

Stindardul armatei după gravura “Bătălia de la Obertyn din 22 august 1531”. Colecţia lui Petru Costin.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Sarmatiae Europeae deseriptio - Alessandro Guagnini 1578.jpg Delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei, în 1574, avea un steag de culoare albastră pe care era redat bourul cu stea între coarne. Steagul Țării Moldovei descris în lucrarea „Sarmatiae Europeae Descriptio” a lui Alessandro Guagnini (Cracovia, 1578): „Palatinatus Walachiae vexillum capite bisontis inter corna stella… in campo coelestino” (folio 48). Sursa: http://www.dbc.wroc.pl/dlibra/doccontent?id=5021&from=PIONIER+DLF

Steagul Moldovei în vremea lui Ieremia Movilă

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Steagul Moldovei în vremea lui Ieremia Movilă.jpg

În 1601, Mihai Viteazul învinge armata maghiară la Guruslău, împreună cu generalul Basta, și trimite steagurile învinșilor la Praga, la împăratul Rudolf, unde un ofițer în slujba Saxoniei (Georg Puchner) le vede și le reproduce într-un manuscris, păstrat astăzi la Dresda. Printre steaguri e și acesta moldovenesc, probabil aparținând unui grup de ostași trimiși de Ieremia Movilă în sprijinul ungurilor.

Sursa: Erdélyi és török hadi zászlók 1601-ből http://keptar.oszk.hu/html/kepoldal/index.phtml?id=3956

Inscripția de pe steag (din Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, vol. VI, București, 1933): http://postimg.org/image/eq97zf6m7/

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Allegory of the Turkish war Battle of Szeben(Hungay), 3 August 1601.jpgÎn slavonă: „Io Eremia Moghilă Voevod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei.”

Bătălia de la Guruslău (1601)

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\12239195_1233890896626384_3451547135526550357_o.jpg

Centru: Discordia, ținând unele din cele 110 de steaguri capturate de Mihai Viteazul și Basta (stânga: Moldova, dreapta: Odorhei, centru: steagul lui Báthory). Dreapta: Prizonieri transilvăneni așezați sub un scut rotund cu simboluri transilvănene: o mână, o pasăre, un măgar, o oaie. Stânga: Diana, ținând o suliță cu vulturul bicefal imperial, sub Scorpion, semnul astrologic al împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg. De Hans von Aachen, 1603–1604.

Steagul domnitorului Moldovei Ieremia Movilă, 1601. Colecţia lui Petru Costin.

Steag al unei unităţi de călărime moldovenească, 1601. Colecţia lui Petru Costin.

În decursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, stema Moldovei rămine aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Stema Moldovei de pe pisania din 1644 a bisericii Sf. Paraschiva din Lemberg (Lvov), ctitorie a lui Vasile Lupu.jpg Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare.

Stema Moldovei de pe pisania din 1644 a bisericii Sf. Paraschiva din Lemberg (Lvov), ctitorie a lui Vasile Lupu

la 1640, marele cărturar moldovan, mitropolitul Moldovei Varlaam scrie vestita sa Cazanie – «prima carte moldovenească» (C.C.Giurescu). Ea cuprinde şi versuri laice, de pildă, versuri despre stema Moldovei – valoroască sursă documentar – istorică şi literară:

Stihuri în herbul domniei Moldovei

Pecetea domnii moldoveneşti

Vîlhva aceştia her să o socoteşti.

Cap de băur fiind tare,

Arată putere celui mai mare.

Acesta cap de buăr

Mulţi au biruit fără număr.

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Sigiliul voievodului Gheorghe Duca, 18 martie 1670.jpg

Sigiliul voievodului Gheorghe Duca, 18 martie 1670

C:\Users\Andrei\Pictures\Stema Moldovei sculptată deasupra inscripției fântânii construită la 1765, din porunca lui Grigore III Ghica, în curtea bisericii Sf. Spiridon din Iași.jpg

În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esență aceleași, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate, sau este susținută de lei rampanți.

Stema Moldovei sculptată deasupra inscripției fântânii construită la 1765, din porunca lui Grigore III Ghica, în curtea bisericii Sf. Spiridon din Iași

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\13701180_1065700316800526_2254806534957531199_o.jpg

C:\Users\Andrei\Pictures\Insigna de deputat in Divanul Ad-hoc 1857.jpg D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\13734956_1065700596800498_8500348801968328853_o.jpg

La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi așezată pe un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.

Insigna de deputat in Divanul Ad-hoc 1857

C:\Users\Andrei\Pictures\Pavilion civil ap Principatului Moldovei, 1834-1859. Colecţia lui Petru Costin.JPG

În prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roşul şi albastrul. Tradiţia istorică susţine că ele au fost confirmate şi recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1 ianuarie 1832 în Moldova).

C:\Users\Andrei\Pictures\Drapel militar al Moldovei, model 1834-1849. Muzeul de Istorie Militară din Budapesta.jpg

Pavilion civil al Principatului Moldovei, 1834-1859. Colecţia lui Petru Costin.

Drapel militar al Moldovei, model 1834-1849. Muzeul de Istorie Militară din Budapesta.

Drapelul din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura de 1,44 m, din mătase dublă bicoloră, având culorile dispuse în așa fel, încât pe fondul general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura de 0,4 m. Pe o față, pe fondul albastru din centrul pânzei, se află pictat capul de bour de aur cu o stea cu opt colțuri între coarne și o coroană princiară deasupra, încadrat de o ghirlandă de măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc: pe avers câte o stea de argint în opt colțuri, iar pe revers monograma aurie „M” a C:\Users\Andrei\Pictures\Drapel militar al Moldovei 1834. Colecţia lui Petru Costin.jpg domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului Moldovei…”. Stindardul batalionului de cavalerie nu diferea decât prin dimensiunea flamurei: 1,15 m la fiecare latură. Numele unității era inscripționat astfel: „Al Miliției Principatului Moldovei I-iul de cavalerie Regiment Iașan 1834.” Sursa: Velcu, Anton, Steagurile României în „Enciclopedia României”, vol. I, 1938.

Drapel militar al Moldovei 1834. Colecţia lui Petru Costin

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Moldoveni sub flamura drapelului bicolor. Sursa Politische Karte von Europa. Wien, Franz Werner, 1848.jpg

Aceste drapele militare au fost înmânate unităților pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivități în fața bisericii Sf. Spiridon din Iași, unde au fost sfințite de către mitropolit. În mesajul adresat oștii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliției Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înființat acel cu nr. 1 pentru Infanterie și acel cu nr. 2 pentru Cavalerie… Aceste semne astăzi întâia oară sunt înfățișate înaintea ochilor voștri spre a primi cerească bună cuvântare, de unde prin bisericească sfințire, să va răvărsa și asupra voastră harul cel mântuitor, întărindu-vă cu vârtute ostășească și cu dragostea Patriei…” Sursa: Corneliu M.Andonie: Drapelele armatei române 1830 – 1994

Moldoveni sub flamura drapelului bicolor. Sursa: Politische Karte von Europa. Wien, Franz Werner, 1848 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d3/Politische_Charte_von_Europa%2C_1848.jpg

C:\Users\user\Desktop\14680597_1263760967008024_4839077516483542523_n.jpg

Steagul Batalionului II de infanterie al Principatului Moldovei, model 1849. P. V. Năsturel, “Steagul, Stema Română, Însemnele domneşti, Trofee”, Bucureşti, 1903, fig.25

C:\Users\Andrei\Pictures\Drapel militar al Moldovei 1849. Colecţia lui Petru Costin.JPG

Drapelele model 1849 se asemănau cu cele precedente. Latura flamurei măsura 1,25 m, iar pentru stindardele cavaleriei de 0,65 m. Pe aversul flamurei, în centrul zonei albastre, se găsește un scut timbrat cu o coroană princiară și încărcat cu un cap de bour de argint care poartă între coarne o stea cu șase raze din același metal. Susținătorii scutului sunt doi delfini afrontați, cu ochii roșii. Stema este înconjurată de o ghirlandă de măslin și stejar. Pe revers se regăsește același sfânt, sub care este înscrisă cu litere de aur denumira unității, iar în colțuri inițiala „A” a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. La Muzeul Militar din București se păstrează două drapele și un stindard de acest fel.

Drapel militar al Moldovei 1849. Colecţia lui Petru Costin

Drapelele model 1856 au dimensiunea de 1,50 × 1,26 m. În colțurile roșii prezintă câte o stea de aur cu șase raze, iar în centrul crucii albastre se mai disting o ghirlandă poleită cu aur și o coroană. La Muzeul Militar din București se mai păstrează trei drapele de acest fel. Acestea au fost confecționate în 1858, în urma ordinului de zi nr. 20, de către doamnele Ecaterina Konaki-Vogoridi, Ecaterina Balș și Elena Ghica, câte unul pentru fiecare batalion de infanterie. Sursa: Velcu, Anton, Steagurile României în „Enciclopedia României”, vol. I, 1938.

C:\Users\Andrei\Pictures\11825664_401691536708656_5640553519685392521_n.jpg

Drapelele au rămas în serviciu până în 1858, când cele ale batalioanelor I şi II au fost depuse la Batalionul de jandarmi, de unde au intrat în serviciul celor două batalioane de vânători (şaseori), nou înfiinţate, până în 1863, când s-au depus la Arsenal. Deşi printre atribuţiile funcţiei sale, temporale, nu era prevăzută şi aceea de a acorda drapele trupelor (care, oricum, trebuiau să rămână aceleaşi, conform Convenţiei), prin Înalta Poruncă de Zi nr.20 din februarie 1858, caimacamul Nicolae Conachi-Vogoride, hotăra înlocuirea vechilor drapele, ale batalioanelor I şi II de infanterie (care formau acum Regimentul de muschetari) date de Grigore Alexandru Ghica, în 1849 şi 1850, pentru că „D-luĭ Şeful ostei prin raportul sub No…., au adus la cunoştinţa me că stegurile date la începutul batalionuluĭ 1 şi 2 sunt de o construcţie cu totul defectuósă în comparaţie cu aseminea stégurĭ a altor armiĭ, grele de purtat fiind prea marĭ şi atât de colorile lor cum şi celelalte semen cu totul nepotrivite, încât neapărat cere trebuinţa, a se schimba şi că tot o dată trebueşte a se schimba şi a se da stégul şi batalionuluĭ a 3-lea din nou înfiinţat, înfăţoşindumĭ dar modelul acestor stégurĭ, cere încuviinţare me pentru a lor confecţionare.” Mai mult, în Înalta Poruncă de Zi nr.45 din 25 aprilie 1858, preciza: „Aşa precum regimentului de infanterie, compus din tri batalioane ce are numai la două din ele steaguri i s au dat acum pentru tustrii batalioanele steaguri nouă, care s’au sfinţit la 23 April trecut, apoi cele două vechi ce sînt date în păstrarea regimentului de jandarmi, vor rămâne a batalioanelor de şaseori, ce se înfiinţează acum. ”

 

Drapel militar al Moldovei 1858. Colecţia lui Petru Costin

Acestea erau drapele, trei la număr, md.1858. Drapelul era confecţionat din mătase dublă, având lungimea pânzei de 1500 mm şi lăţimea de 1 260 mm; în mijlocul acestui dreptunghi, de culoare roşie, cu chenar de aur, se află un romb de culoare albastru închis, care lăsa să se formeze la colţuri câte un triunghi dreptunghic isoscel, de culoare roşie, ce purtau câte o stea de aur cu şase raze; pe acest fond, albastru, se distingea, mai bine în 1903 şi mult mai puţin în 1931, iar astăzi deloc, urmele unei ghirlande de frunze de aur, în interiorul căreia era pictat un cap de bour, într-un pavilion domnesc, timbrat de o coroană princiară; toate aceste embleme fuseseră imprimate în poleială de aur, care s-a şters foarte uşor, în timp; ambele feţe sunt identice; hampa avea 2910 mm lungime, terminându-se cu un vârf de lance aşezat pe un glob aurit; vârful era scobit şi în interior avea o stea cu şapte raze; înălţimea lui era de 290 mm, ceea ce făcea ca înălţimea totală a hampei să fie de 3200 mm; toate drapelele aveau prinsă, sub vârf, câte o banderolă albastră, în conformitate cu prevederile art.45 din Convenţia de la Paris. Steagurile au fost sfinţite şi înmânate la 23 aprilie 1858 şi au rămas în dotarea trupelor până la 1 septembrie 1863, când au primit altele, noi, înmânate, în tabăra de la Cotroceni de domnitorul Unirii, Alexandru Ioan I. Toate drapelele şi stindardele care fuseseră în serviciu până atunci au fost depuse la Arsenalul armatei, de unde în 1919 au fost date Muzeului Militar Naţional, unde, cea mai mare parte a lor, se află şi astăzi.

Sursa: Corneliu M.Andonie: Drapelele armatei române 1830 – 1994

D:\Simbolurile istorice ai Moldovei\Pavilion al marinei comerciale moldovenești, 1861. Colecţia lui Petru Costin.jpg

În „Albumul de stindarde, drapele și fanioane ale statelor maritime europene”, alcătuit de francezul A. Le Gras și editat la Sankt Petersburg în 1861, se menționează că unele corăbii moldovenești, fiind înarmate de către portul Galați, poartă drapele albastre, având plasat în centrul pânzei elementul tradițional al stemei, capul de bour (care-i zugrăvit de fapt, asemănător unui cap de bou), iar în canton avea un patrulater roșu cu trei stele albe. Se atestă, deasemenea, că drapelul miliției moldovenești avea două fâșii orizontale: roșu în partea superioară și albastru în cea inferioară, cu un „cap de bou” pe o cruce albă plasată în canton.

Pavilion al marinei comerciale moldovenești, 1861. Colecţia lui Petru Costin

C:\Users\Andrei\Pictures\Pavilion al marinei comerciale moldovenești, 1865. Colecţia lui Petru Costin.jpg

Pavilion al marinei comerciale moldovenești, 1865. Colecţia lui Petru Costin

Sursa: K.Z. Steenbergen, Vlaggen van alle Nationen…, Amsterdam, WeytingheBrave, 1865

Acestea sînt simboluri multiseculare ale Statului Moldovenesc, dovezi ale dăinuirii noastre în istorie.